CSU FANS
Se spune (pe buna dreptate) ca in fotografie conteaza foarte mult atasamentul pe care il ai ca fotograf fata de subiectul pe care il fotografiezi. Cu cat il cunosti mai bine si te atasezi de el, cu atat “il simti” mai bine si poti sa-i faci fotografii reprezentative. Fiind pasionat de un anumit subiect, iti faci timp pentru el, asa ca sansa sa faci niste fotografii bune este mult mai mare. In plus, cunoscand bine subiectul esti mult mai selectiv in imagini, elimini cliseele si pastrezi ceea ce conteaza cu adevarat.
Observ cu mare placere ca in pofida faptului ca baschetul sibian in ultimii ani n-a trecut prin cea mai stralucita perioada, fanii echipei sunt in continuare atasati de echipa locala (CSU) si tin in continuare la ea asemenea unui fotograf care sta “lipit” de subiectul lui in speranta ca i se “va da”, la un moment dat, o fotografie buna.
CSU Fans, sunt alaturi de echipa lor de suflet si empatizeaza cu ea la fel ca in 2007 cand au facut un lucru extraordinar. Niste copii nebuni din galerie, au demonstrat ca pot sa faca mult mai mult decat sa “urle” in tribuna. Au jucat baschet “ei intre ei” peste 72 de ore fara oprire, intrand in cartea recordurilor. Totul dedicat bachetbalistului Elemer Tordai (Toci) disparut mult prea repede din echipa si din viata.
CSU, dupa ceva timp ocupa din nou primul loc, prilej cu care mi-am adus aminte de marea provocare din 2007 a “fanilor” echipei. Rar am vazut pe cineva punand asa de mult suflet intr-o actiune adevarata de sprijin absolut fata de echipa favorita.
Pozele: