De minunat prin Thassos

De minunat prin Thassos

Deși îl știm bine, întâi ne-am minunat (a câtă oară?) de traficul infernal din valea Oltului. De data asta (din fericire) n-a mai fost din motive de accident ci din motive de plombări făcute cu roaba, grebla și lopata exact când toată România pleacă în minivacanța combinată de 1 iunie & rusalii. Rămași blocați exact după o curbă îngustă, în spatele unui TIR, întâi cu frică că ne vor lovi cei din spate apoi cu teama că cel din față va alunecă cu spatele spre noi și în final cu spaima că TIR-urile care vin din față ne pot acroșa, ne-am minunat că am scăpat teferi. Apoi m-am minunat de mine strigându-le tare din cască “-M..ie!” unor drumari care probabil nu aveau nici o vina.

Ne-am minunat apoi la Măciuca de SPA-ul perfect, făcut pentru cine oare? Apoi ne-am minunat de un tânăr din Bălcești cu atitudine onestă, cu orizonturi deschise și cu întrebări semnificative. (Salut Alex!) Apoi ne-am minunat iar de niște români nesemnificativi care se spărgeau în manele într-o chefuială tristă.

Dimineață ne-am minunat de vremea frumoasă, de o gogoașă gustoasă și de trecerea pitorească a Dunării cu bacul, la Bechet. Un cuplu cu BMW cu destinația Capri  ne-a atras atenția că venim de pe culoarul “Lungești-Măciuca”. După Sofia ne-am minunat de cât de bine se mișcă motocicletele noastre. Pe ferry ne-am minunat apoi de cucerirea Greciei de către români, in extrasezon. Nu știu nație mai dornică de plajă decât cea românească. Practic litoralul nostru e full, cel bulgar la fel, insulele grecești, resorturile din Turcia, mai adăugăm Mallorca, Malta, Tenerife, Cipru, Ibitza ce vreți voi. Umplem lumea fratilor. Toate locurile sunt asaltate de români, dornici asemenea nouă, de o baie bună, de o plajă frumoasă și de o mâncare bună.

Mâncare, de care avem parte într-o jumătate de oră de la debarcare. Ni se umple masa cu dovlecei, vinete, salată grecească, măsline throuba – acelea zbârcite, haloumi, saganaki, caracatița, calamar, ciorbă de peste, hamsii, ardei copt umplut cu feta, midii, icre, tzatziki, vin alb. (dacă e Grecia e dezlegare de la vegetarianism) Am mâncat și ne-am minunat de cât de bune pot fi. Apoi retrași la Karnagio, beach-barul nostru preferat ne-am minunat că grecii nu pot face un gin bun asemenea spaniolilor deși au aceleași ingrediente. Am compensat cu o micro escalada cu paharele în mână pe o stâncă bătută de valuri și le-am băut sub lumina lunii. Spre disperarea barmanilor care ne credeau dispăruți. Pe la două noaptea s-au minunat ei pentru că ne-am întors să plătim. De fericire am primit și niște shot-uri din partea lor. În următoarele 3 zile ne-am minunat pe rând de iaurtul lui Costas din Kastro asezonat cu salată grecească în a cărei ulei se înmoaie pâinea, de băi prelungite, de leneveală și somn la soare, în apus, de o formidabilă masă la fish-taverna Stelakis, de un mic dejun la Karnagio, de berea Mythos, de uleiul de măsline, de băi repetate, de veșnica relaxare a grecilor, de ședinte de bronzat, de mielul de la Theologos-Stelios, de lubenița roșie si rece oferită exact când trebuia de gazda noastră. Ieșind în offroad ne-am mai minunat și de turma de români de la Marble Beach, de o escală cu peisaj panoramic asupra Golden Beach și de o baie la Paradise Beach. Ne-am minunat și de ravagiile incendiului de anul trecut de la Aliki, de o masă la Sea Breeze pe San Antonio Beach și de un somn adânc pe șezlongurile de pe aceeași plajă. Ne-am mai minunat și de niște clătite nasoale, asezonate sonor cu o ședința psihologică ad-hoc ținută cu voce tare, pe plajă, de prietena unui român proaspăt părăsit de nevastă.

De adio am mai făcut o baie, am dormit direct pe stânci, am mai băut un Retsina (vinul local) și ne-am minunat încă odată de “octopușii” de la Stelakis pe care i-am mâncat direct pe plajă, uitându-ne la muntele Athos, în apus.  Pe toți.

 

Despre Thassos am mai scris: aici, aici, aici si aici

Next Post:
This article was written by
G. Serban
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reactiona cind vede lucruri care ii vorbesc. Ii place lumea asta asa cum e ea - cu lumini si umbre, intre care se intrevad nenumarate nuante de gri. Adora sa fie inconjurat de oameni normali. Situl de fata, care nu reclama nu stiu ce pretentii, le este dedicat intr-un fel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *