August 24, 2016

3. Thassos, la liber

Dimineata o luam lejer, program liber. Gabriel, “dimineata pe racoare”, bea o bere la soare. Eu fac o baie in piscina si apoi stau la plaja pe un scaun. Madalina cauta diverse pe TripAdvisor iar Dana doarme. Incerc si un sentiment de vinovatie, venim aici in Grecia, la mare, asa in concediu, piscina, mare, relaxare, mancare, ne lafaim in placeri iar copiii stau acasa cu bunicii. Dar imi trece repede cu gandul ca se vor distra in tabara ce urmeaza. Dupa ora 11, echipati sumar, fara bagaje, sarim pe motociclete si cautam un loc de mic dejun. Gabriel vrea sa fenteze un interzis, o ia printre niste stalpi, apoi pe un trotuar. Ne vad niste politisti amabili care ne explica unde am gresit. Gabriel face pe naivul, pluseaza si ii intreaba si de un loc de luat micul dejun. Ne executam la indicatiile politistilor, dar localul nu e grozav. Dana afla din telefon ca prietenele ei sunt in Thasos, chiar pe undeva pe unde intentionam sa luam pranzul.

Incepem sa functionam, asa ca hai sa facem o baie, sa dam o tura de recunoastere si mai vedem. Luam insula prin invaluire oprim la un punct de “belvedere”. Imi place mult sa vad intalnirea asta dintre motociclete si peisajul albastru, asa ca fac cateva fotografii banale.

Intre Potos si Limenaria dam de locul de baie recomandat, legam castile de motociclete, trecem repede la tinuta de baie si ne racorim in mare. Gabriel urla de placere in apa, eu cu ochelarii de baie ma scufund repetat iar fetele inoata in larg. Apoi stam la plaja pe lespezile de marmura. Eu nu prea am stare fac exact ce-mi place. Fac poze, apoi fac baie, iar fac poze si iar fac baie. Dana aduna pietre frumoase, numai bune pentru luat acasa, spre disperarea lui Gabriel.

Hai ca ne-a ajuns deocamdata, ne intalnim cu prietenele Danei pe San Antonio Beach. E placut sa intalnesti cunoscuti in alt mediu fata de cel obisnuit.

Programul e in continuare liber, Gabriel bea un spritz, eu fac iar o baie. Dana pleaca cu fetele cu masina la o ciudata “fabrica de aur”. Noi bem un fresh de fructe pe plaja, apoi zacem in apa la mal, fara sa inotam, vorbim despre prietenii nostri din Sibiu, facem si ceva planuri de viitor si apoi ne punem la terasa, la umbra unui copac mare, la restaurantul recomandat de Cristi. Sea Breeze. Apare si Dana, ne e foame in sfarsit. Ne comandam ciorbe de peste, o salata mare greceasca, un platou de “fructe de mare” pentru doua persoane si cand sa cerem si felul doi, tipa care ne serveste ne spune “- Stop! – Deja aveti prea multa mancare!”. [Unde ai fost tu chelnerita acolo in Belgrad cand Gabriel si-a comandat 8 “piese” sushi si au venit 8 farfurii cu vreo 8 sushi fiecare?]

Pentru prima oara ma intreb in concediul asta de ce oamenii emigreaza din Romania in Germania sau in tari mai friguroase, in loc sa vina in Grecia. Or fi bani mai putini, dar uite aici, o viata frumoasa, fara mare agitatie, nu foarte costisitoare. Ma uit la greci cu privirea lor de piatra, sunt atat de linistiti, au soare gratis 10-11 luni pe ani, au peisaje, munti, plaje, insule, drumuri de motocicleta, turism, mancare beton, vinuri bune, mari albastre si calde, vapoare. Si inca multe altele.

Lingem ciorbele, si ne luptam cu platoul imens pe care avem calamari, caracatita, midii, shrimps, vongole, peste proaspat, hamsi, icre, legume. Toate proaspete aici de la mama lor. Au fost bune si cele de aseara dar astea intra puternic in TOP, direct pe primul loc. Imi e foarte clar acum de ce nu merita sa mananc acasa genul asta de mancare.

Masa ne-a rupt, ne suim grei pe motoare. Gabriel arata cam ciudat, obosit de la soare si mancare, piloteaza motocicleta in slapi, a ramas in slip de la ultima baie, conduce greek style – fara casca. Macar conduce incet, semn ca instinctul de conservare nu l-a parasit de tot. Vreau sa-l cert, dar se simte prea bine, asa ca o sa-i fac morala in privinta echipamentului ceva mai tarziu. Inainte sa mergem “acasa”, facem un ocol al insulei si Gabriel respecta cu rigurozitate exagerata instructiunile mele de a opri de cate ori vede un loc frumos. Imi aduc aminte de Jelly si Jon, prietenii nostri care locuiesc in America. Stim ca si ei ajung astazi in Thassos dar ei cred ca noi suntem in Istanbul. Le trimit mesaje pe facebook.

Nu ajungem bine acasa, lasam motocicletele si Gabriel ne zoreste spre “Karnagio” un beach-bar gasit cu nasul lui fin, “pe net”. Locul e tare, o mica peninsula stancoasa care iti ofera placeri. Are o plaja cu pietricele albe pe care gasesti diverse canapele, cu un design cool, un bar cu cafele si cocktail-uri smechere, view-uri oriunde ai sta, mancare si muzica foarte buna. Prindem si ultimele raze de soare, si inainte de a-mi comanda un rom inot in jurul peninsulei.

Relaxati peste masura, bem rom bun si cocktail-uri bine preparate pe care le asezonam cu fructe dulci si reci.

Dau un “share location” lui Jon si intr-o jumatate de ora ne trezim cu ei la Karnagio cu un chef de ras molipsitor. Jelly si Jon sunt plecati in Statele Unite de ceva ani dar le place mai mult in Grecia decat la ocean in State. Gabriel nu poate intelege in ruptul capului cum cineva din America poate sa-si petreaca concediul in Grecia. Pune aceeasi intrebare in mod repetat, Jelly rade cu pofta, si povesteste cum ca una e America aia pe care ne-o imaginam noi europenii si alta e realitatea de acolo. Pluseaza si cu niste povesti greu de crezut, in sens negativ, despre Hawaii.

Se face tarziu, suntem veseli, Jelly & Jon se duc la somn, o luam si noi spre casa, mai oprim la un bar, dar fara rasul lui Jelly nu mai are farmec.