16. Sibiu

16. Sibiu

Dimineata in pat inca continui cu gandurile legate de traseul nostru. L-am conceput special cu scopul de a trece prin culturi diferite. N-a iesit 100% din cauza evenimentelor din Turcia dar e clar ca pasesti in cu totul alta lume atunci cand iesi din Grecia si intri in Italia. Sau atunci cand parasesti Italia si ajungi in balcani. Privind retroactiv, n-as schimba mare lucru la traseu. Cu o exceptie, probabil ar fi fost ceva mai  bine sa debarcam cu vaporul in Muntenegru la Bar si sa vizitam si Kotor-ul inainte de Durmitor. Nu ca Albania n-ar avea nimic de oferit, dar asa, venind pe drumul national aglomerat nu prea ne-am ales cu nimic.

De aici din Žabljak pana in Sibiu sunt 800 de km, nu avem autostrazi. GPS-ul zice ca o sa facem 11h40. E sambata. Teoretic pana maine avem tot timpul din lume sa ajungem in Sibiu. Dar stiu de anul trecut ca sambata pe Gabriel il va mananca destul de rau dorul de casa asa ca n-am facut nici o rezervare. Mergem pana unde putem si cand nu mai putem ne cautam o cazare. Plecam la 9 de la hotel, mancati bine. Intram repede in ritm, trecem canionul Tara si gonim spre Serbia.

Oprim rar doar pentru suc si alimentare, fetele rezista eroic ore bune in sa. Gresim drumul pe undeva prin Serbia asa ca mai adaugam la traseu o deviere de 20km. Totusi pe la 4-5 suntem in Bela Crkva (un orasel care ne aduce aminte de o alta calatorie moto frumoasa in jurul Dunarii) si apoi in vama Naidas. Desi suntem plecati de multe ore si am parcurs in mod activ un drum solicitant suntem foarte multumiti de noi si ne bucuram ca suntem aproape sa ducem la bun sfarsit aceasta calatorie. E o incarcatura pe care o duci cu tine pe tot drumul, si doar cand ajungi acasa iti dai seama ca te eliberezi de ea. Mancam romaneste la Oravita, sunam acasa, anuntam ca ajungem in seara asta.

Intre Resita si Caransebes dam de un drum cu criblura pe care ne aruncam putin cam tare. La un moment dat calc frana spate si simt piciorul tare. Banuiesc ca o fi vreo “boala” a motociclismul, o fi amortit piciorul de la drumul lung? Mai incerc de cateva ori, de fapt nu piciorul e tare, ci pedala de frana. E clar, nu mai am pic de frana pe spate. Fac scenarii in mers, o fi sarit vreo piatra in grupul ABS, desi n-am nici o eroare in bord. Sau m-au lasat placutele de frana? Au abia vreo 8000km. O las mai incet cu viteza, mai incerc de cateva ori frana, la un moment dat se inmoaie pedala dar frana tot nu am. In Hateg oprim in benzinarie, e clar s-au dus placutele (placute SBS la recomandare unui prieten de-al lui Gabriel). E drept ca am cam si abuzat de ele in concediul asta. Ii spun lui Gabriel ca am “pierdut” frana spate si ca placutele SBS sunt naspa. El o ia “mot a mot” chiar crede ca am pierdut placutele pe drum, ca nu le mai am. Zice ca sigur nu au fost montate bine. Evident ca avem o discutie total absurda care s-a lamurit la Sibiu abia dupa cateva zile.

IMG_4099

In fine, e ultima alimentare. Spre ora 10 seara intram in oras, ne felicitam si ne multumim reciproc. Suntem insa in continuare in priza, copilul e la casa de la tara a bunicilor, ne e dor si de prieteni asa ca n-ar fi rau sa iesim la o bere. Asa la cald, cu o “nefiltrata” rece in fata, Sibiul noaptea nu arata deloc mai prejos fata din locurile din care venim, e plin de lume pe terase, se rade tare, stam afara pana spre dimineata, pe centru se vorbeste romaneste si se canta rock. We rock too!

Madalina, Dana, Gabriel si al dvs. G.

Sibiu, 30 iulie, 2016

Jurnal moto-calatorie 2016:

Ziua 1 – Spre Giurgiu cu trafic, istorie si turci
Ziua 2 – Prin urmare si-asa deci este vorba despre … greci
Ziua 3 – Thassos, la liber
Ziua 4 – In Thassos la munte si la mare
Ziua 5 – Long way to Keramoti
Ziua 6 – Metsovo
Ziua 7 –  We are sailing
Ziua 8 – Puglia
Ziua 9 – Vasile din Puglia
Ziua 10 – Calabria
Ziua 11 – Tropea
Ziua 12 – Amalfi 1
Ziua 13 – Amalfi 2
Ziua 14 – Pizza day
Ziua 15 – Din Albania in Durmitor (Muntenegru)
Ziua 16 – Sibiu

tura-parcurs-2016

Next Post:
Previous Post:
This article was written by
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reacționa când vede lucruri care îi vorbesc. Îi place lumea asta așa cum e ea - cu lumini și umbre, între care se întrevăd nenumărate nuanțe de gri. Adoră să fie înconjurat de oameni normali. Situl de față, care nu reclamă nu știu ce pretenții, le este dedicat intr-un fel. (V. Bojan)

There are 2 comments for this article
  1. Dan at 7:49 pm

    Am citit tot si am savurat pozele. Felicitari atat voua, cat si fetelor care au rezistat cu stoicism. Nu este usor , dar la sfarsit ramai cu amintiri care iti incalzesc sufletul in anotimpul rece si nu numai!

  2. Pingback: 14. Pizza day – Joy Ride Coffee

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *