2. Prin urmare si-asa deci este vorba despre … greci

2. Prin urmare si-asa deci este vorba despre … greci

espressoDimineata coboram hipnotizati pe aceeasi terasa insorita a hotelului Sunny. Luam un mic dejun “impus” si bem o cafea la filtru “espresso eccelente”, inclusa in micul dejun. Citim stirile, si ample articole despre situatia turca, o situatie care atunci cand am facut planul calatoriei nu exista. Aflam ca granita Greciei cu Turcia este blocata temporar si se pregatesc actiuni de aducere a turistilor romani “captivi” in aeroportul din Istanbul. Bun, ne-am lamurit, nu e cazul sa mai insistam, amanam viziata in Turcia pentru alta data.  La Gabriel dezamagirea e dublata de rezultatul incert al puciului.

Una dintre regulile “nestiute” ale fotografiei este sa profiti de moment. Adica daca la un moment dat vezi ceva ce ai vrea sa fotografiezi, fa-o. Nu o lasa pentru mai tarziu, in ideea ca te vei intoarce peste o ora, maine, sau peste un an. Fiecare moment e unic, ceea ce vezi acum si pare interesant, maine poate sa nu mai existe. La fel e si cu calatoriile. Atata timp cat ti se ofera sansa de a vizita o tara sau un loc, viziteaza-le pentru ca maine poate nu o sa o mai poti face. Dintr-o mie de motive. Maine totul e altfel, inclusiv tu. Dovada Turcia, care a devenit “nevizitabila-temporar”, intr-o singura noapte.

Turcii insa se dovedesc baieti faini, anulam online rezervarea de la hotelul din Istanbul si banii de cazare se deblocheaza fara nici un cost. Uite cum contribuim noi la primele efecte economice post-puci!

Ne indreptam toata atentia spre Grecia, tara in care oricum trebuia sa intram, conform planului, dupa vizita la Istanbul. Facem in mod repetat “zoom in”, “zoom out” pe hartile din telefone, cautam cazari, cautam plaje, cautam orice, numai sa fie fain. Un tip de pe terasa Sunny trage cu urechea la discutiile noastre, ne da niste sfaturi total nerealiste ba chiar ne invata cum sa trecem pe autostrazi in Grecia fara sa platim. Hotaram sa stam in Alexandropoli, dar ne razgandim si alegem Kavala, apoi iar ne razgandim si vrem iar in Alexandropoli dar in final rezervam o cazare in Thasos fara ca niciunul dintre noi sa fie prea convins. Recunosc ca imi e cam frica de insule pline de romani in sezon, dar niciunul dintre noi nu are o alta varianta mai buna. Nu stiu de ce nu ne-a sarit in ochi insula Samothraki, ar fi fost o varianta interesanta. Asa ca bagajele pe cai si ii dam bice.

Uit articolele scrise de specialisti in problema turca si in timp ce trec podul prieteniei, il sun din mers pe cel mai bun prieten al meu, Cristi, expert in Thassos, insula pe care o frecventeaza cu insistenta de ceva ani. Nu prea-l aud bine dar zice ca-mi trimite pe SMS ceva informatii. Sa vedem.

Pe langa traficul din Romania, Bulgaria pare pustie. Mancam dealuri si  campii, ne intindem bine de tot la drum. Spre pranz vrem sa mancam si mancare asa ca ne oprim la o terasa pe marginea drumului. Se plateste si in lei, meniul e in romaneste, au mici, iar Gabriel si Madalina se arunca pe ei. E teapa, micii doar arata a mici, gustul e cu totul diferit. Eu ma indop cu cartofi prajiti si beau un ayran care ma unge pe suflet, cu gandul la ce m-ar fi uns pe suflet in Turcia. Mai rup si dintr-o placinta cu branza ce-mi aminteste de una unsuroasa din Serbia. Nu prea suntem in forma, nu stiu de ce. Poate de la drum, poate de la caldura sau poate de la schimbarea planului.

Asfaltul e bun, mergem bine, ne dam binisor pe curbe. Mai oprim la o benzinarie, luam 1.5L de suc de portocale proaspat stoarse pe care-l bem rapid. Imi iau si un sticker cu BG pe care-l lipesc repede pe geanta laterala.

Inainte de a ajunge in granita cu Grecia se intampla un incident care ma pune rau de tot pe ganduri. Pe niste curbe destul de monotone il vad pe Gabriel aflat in fata mea ca nu urmeaza trasa curbei asa cum ar fi normal ci se indreapta amenintator spre parapet. Ba chiar depaseste linia de demarcatie a drumului, e deja pe acostament si cand mai are vreo 5-10cm pana la parapetul de tabla regleaza brusc traiectoria ca prin minune si revine pe drum. Habar n-am ce a vrut sa faca, totul a fost atat de nenatural incat ma gandesca ca a facut miscarea intentionat. Se joaca, sau e vorba de somn? Habar nu am. Oricum din momentul asta imi trec prin cap cele mai negre scenarii. Imi imaginez motocicleta lor cum zboara peste parapet, cum ei se imprastie prin stuful aflat dincolo de parapet, sau mai rau taiati in parapetul de tabla (in unele tari acesti parapeti clasici, de tabla, incep sa fie inlocuiti, fiind foarte periculosi pentru motociclisti). Nu scap de gandurile negre, imi imaginez apoi cum ar trebui sa dau telefoane in Romania. E frumos motociclismul, e libertate, calatoriile sunt beton dar necesita multa responsabilitate si concentrare, altfel toata fericirea se poate ruina intr-o clipa. Mai tarziu spre seara Gabriel imi confirma ca datorita monotoniei drumului si a caldurii, a atipit scurt. Noroc ca “s-a trezit” la timp. Promite solemn ca niciodata nu va mai continua drumul daca simte ca-l ia somnul, ci va face pauza. Dana ca pasager nu a sesizat incidentul dar eu unul am inghetat vazandu-l.

Drumul urca iar in munte, se racoreste bine, trecem rapid in granita cu Grecia, avem un asfalt perfect pe coborare, simtim cum ne creste tonusul pe masura ce ne apropiem de mare. Gabriel se reactiveaza pe curbe, probabil vrea sa-si recastige moralul usor ranit. Apoi intram pe Egnatia-Odos, autostrada greceasca. O autostrada atipica, frumoasa, cu curbe de viteza pe care ma simt bine. Imi vine si mie chef de joaca, trec de Gabriel dau ceva gaz si incerc capabilitatile BMW-ului incarcat cu pasager si bagaje. Ma cumintesc repede, insa dupa ce ajung cu acul kilomentrajului la o viteza ametitoare. In Keramoti fetele sar la chioscul de bilete, noi sarim direct pe ferryboat. In doua minute se urca si fetele cu biletele, suntem plecati. De pe vas, fac fotografii, apoi ne uitam la pescarusii smecheri care planeaza la “aspiratie” in jurul vasului si asteapta cate un “chip(s)” de la turisti. E un spectacol.

In Thassos ne gasim repede cazarea, asta va fi Turcia noastra pentru 3 zile. E cald, nu se vede absolut nici un nor. Gabriel declara ca sigur nu va ploua cat stam in Grecia si e dispus benevol sa parieze pe o sticla de coniac scump. Eu insa sunt disperat sa sar in apa, trag de colegi care o cam lungesc cu dezechipatul si dusul. Pana se pregatesc ei, iau de peste drum niste piersici zemoase, ceva beri si  apa. Apoi eu ma infig in mare si ei intr-o taverna. Ma balacesc cu placere si incepe sa-mi convina ca ma aflu in Thassos in loc sa fiu intr-o aglomeratie urbana. Cu parere de rau ies din apa, ma echipez dupa un gard, sunt numai bun “de restaurant”. Cand ajung la taverna imi dau seama ca si colegii sunt tare mutumiti. Au in fata pahare de vin alb si in marinimia lor mi-au lasat si mie aperitive: doua masline kalamata, juma de felie de halloumi la gratar pus pe o felie de rosie stropita cu ulei de masline, o lingurita de icre, doi hamsii, si o felie de dovlecel pane. Sunt parca ametiti de placere, vin inca n-au apucat sa bea prea mult. Imi spun ca au luat cateva aperitive dar m-au asteptat si pe mine sa le gust si sunt gata sa reia comanda. Parca suntem disperati, comandam la comun icre, dovlecei, masline, halloumi, vinete, platou cu sea food, ciorba de peste, greek salad. Si ceva carafe de vin. Am spre 5 ani de vegetarianism dar odata pe an, in excursiile astea moto, in Grecia sau in Italia fac exceptie cand vine vorba de “fructe” de mare, si nu ma dau deloc la o parte din fata unei ciorbe de peste. Ma declar vinovat, anul asta am facut macel in calamari.

IMG_1906 vin

Vin si SMS-urile de la Cristi, imi zice sa mergem sa facem maine baie undeva mai in sud direct pe niste stanci de marmura, apoi sa mancam pe o plaja langa Potos si musai sa urcam sus in munte la Kastro. Nimic nu suna foarte tentant dar cand n-ai nici o idee e bine sa mergi pe mana expertilor.

Bem vin bun, mancam bine (exagerat de mult), stam in apus, povestim si radem. Dupa care dormim tun.

 

Jurnal moto-calatorie 2016:

Ziua 1 – Spre Giurgiu cu trafic, istorie si turci
Ziua 2 – Prin urmare si-asa deci este vorba despre … greci
Ziua 3 – Thassos, la liber
Ziua 4 – In Thassos la munte si la mare
Ziua 5 – Long way to Keramoti
Ziua 6 – Metsovo
Ziua 7 –  We are sailing
Ziua 8 – Puglia
Ziua 9 – Vasile din Puglia
Ziua 10 – Calabria
Ziua 11 – Tropea
Ziua 12 – Amalfi 1
Ziua 13 – Amalfi 2
Ziua 14 – Pizza day
Ziua 15 – Din Albania in Durmitor (Muntenegru)
Ziua 16 – Sibiu

tura-parcurs-2016

Next Post:
Previous Post:
This article was written by
G. Serban
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reactiona cind vede lucruri care ii vorbesc. Ii place lumea asta asa cum e ea - cu lumini si umbre, intre care se intrevad nenumarate nuante de gri. Adora sa fie inconjurat de oameni normali. Situl de fata, care nu reclama nu stiu ce pretentii, le este dedicat intr-un fel.

There is 1 comment for this article
  1. Pingback: De minunat prin Thassos – Joy Ride Coffee

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *