13. Amalfi 2

13. Amalfi 2

Noaptea e un “sfesnic” bun, nu stiu cand mi-a venit in cap ideea asta. De ce sa-mi distrug placerea de a ma bucura de coasta asta frumoasa din cauza unui drum de maxim 350m? Ia sa las eu motocicleta jos si sa o iau pe scari. Nu mai fortez nici ambreiajul si ma destind si eu. Nu-mi rezolv problema cu plecatul din rampa, dar cu gandul asta deja sunt alt om, plin de viata. Incep sa vad cu alti ochi peisajul din jur, vila asta “mult prea” superba. Fac si un dus in aer liber, cu privire la mare.

IMG_3798

Imbracati de plaja, mergem in Amalfi, parcam motocicletele intr-o parcare moto unde ne luptam cu un automat de bilete. Cu stomacul gol, in lipsa de variante rapide, luam micul dejun scump, pe un ponton ieftin. Oriunde ai intoarce capul arata incredibil. Soseaua ingusta taie muntele de-a lungul marii, Pe munti sunt cocotate sute de vile colorate, hoteluri de lux si oaze de confort. Plajele nu-s deosebite, niste sezlonguri inghesuite simetric pe pietris. Exceptie fac hotelurile de lux, care au lift ce taie stanca sau scari care coboara abrupt pana pe un ponton privat. Unele au si o piscina jos, chiar langa mare. E clar ca iti trebuie timp ca sa intelegi tot ce se intampla aici. Daca vrei sa vezi si insula Capri sau Ischia iti trebuie si mai mult timp. Si bani. Noi mai avem la dispozitie doar ziua de astazi, maine o luam din loc. Din pacate, dar si din fericire pentru bugetul nostru. Stand asa pe ponton, ne gandim ca cea mai buna varianta ar fi sa luam o barca si sa vedem intreaga coasta de pe mare.

IMG_3841

IMG_3901

Ne activam si in 15 minute avem o barca inchiriata pentru 4 ore numai pentru noi, cu un tanar amalfitan la “timona”. Din Amalfi o luam spre sud, spectacolul ce se vede de pe mare e greu de explicat. Trecem pe langa Atrani, facam o baie intre stanci la Marmorata. Apoi tanarul ne arata Minori, care e un sat mic si apoi Maiori care e un sat mare. Tanarul de la timona stie tot ce se vede pe mal, toate vilele, toate hotelurile. Care-s scumpe, care-s ieftine, cine-s proprietatrii si ce averi au fiecare. Credeam ca numai pe noi romanii ne mananca curiozitati de genul asta. Ne intoarcem spre nord, trecem iar de Amalfi spre Positano. Gabriel nu prea e in “apele lui”, facem iar o baie si incearca sa-si revina. Visul lui de a-si cumpara un iaht atunci cand va fi mare si va castiga la loto sa naruie incet incet. Il apuca raul de mare asa ca ne intoarcem in Amalfi si-l lasam pe dig.

IMG_3900

Ne intoarcem din nou, trecem de Conca dei Marini, unde nicicum nu pot identifica vila in care stam. Tanarul imi spune ca si el locuieste in Conca dei Marini si de la drum are de urcat 300 de scari, drum pe care-l parcurge de cateva ori pe zi. Urmeaza Praiano, o localitate foarte intinsa in care toate cladirile sunt albe. Daca vrei sa stai ceva mai ieftin pe coasta amalfitana, Praiano e mai accesibil. Vedem si casa Sophiei Loren, cumparata acum de un miliardar. Miliardar care are o insula privata, intoarcem capul cu 180 de grade si o vedem si pe ea in zare. Apoi urmeaza Positano care arata mega-spectaculos de pe mare.

 

IMG_3909

IMG_3864

IMG_3915

IMG_3870

IMG_3850

Ne intoarcem spre Amalfi. Pe drumul de intoarcere am un déjà vu puternic, cu aceasta intoarcere. Se pare ca am mai fost pe aici intr-o viata anterioara. Sau intr-o viata anterioara mi-am dorit sa ajung aici, daca ar fi sa o spun asa cum a facut-o cuplul prezidential romanesc aflat in vizita in Israel.

Motocicletele ne asteapta in parcare, casca mea care a stat legata pe saua din spate e plina de furnici de care ma chinui sa scap. Ma lupt cu cateva care ma gandila pe la ureche si in mers. Intorsi “acasa”, las motorul pe marginea drumului, mai scutur de cateva ori casca si o iau pe scari. E safe si simplu. Dar nu avem deloc stare in concediul asta, dupa un dus plecam iar in Positano, gasim un restaurant mai putin pretentios dar la fel de laudat. Le Tre Sorelle. E un vacarm ingrozitor, chelnerii nu-si prea dau interesul dar mancarea e iar nebunie. Iar sacrificam o gramada de “sea food” dupa care dam cu paste cu vongole si alte moluste. Madalina mananca niste gnocchi pe care acum dupa o luna inca-i pomeneste la fiecare masa. Preturile sunt mari si aici, coasta amalfitana ne cam “suge” de bani. La masa de langa e o petrecere mare, au un DJ care pune hituri oldies. E taraboi mare, se danseaza printre mese.

In sfarsit, e noapte tarziu, suntem in drum spre casa. Pe drum iar ma mananca furncicile din casca, ba chiar simt una in ureche. La rugamintea mea Madalina baga degetul pe sub casca si incearca sa-mi calmeze mancarimea. Vine drumul in panta si ma gandesc sa-mi mai dau o sansa. O las pe Madalina pe jos inainte de semafor si apoi ma opresc in preajma lui. Plec la verde, putin mai ambalat decat ar trebui, dar totusi plec, si urc pana sus fara nici o problema. Bun, am facut-o si pe asta. Mai bem un vin pe terasa si mergem la somn. E ultima noapte de stat in Italia. De acum putem spune ca o luam spre casa.

Jurnal moto-calatorie 2016:

Ziua 1 – Spre Giurgiu cu trafic, istorie si turci
Ziua 2 – Prin urmare si-asa deci este vorba despre … greci
Ziua 3 – Thassos, la liber
Ziua 4 – In Thassos la munte si la mare
Ziua 5 – Long way to Keramoti
Ziua 6 – Metsovo
Ziua 7 –  We are sailing
Ziua 8 – Puglia
Ziua 9 – Vasile din Puglia
Ziua 10 – Calabria
Ziua 11 – Tropea
Ziua 12 – Amalfi 1
Ziua 13 – Amalfi 2
Ziua 14 – Pizza day
Ziua 15 – Din Albania in Durmitor (Muntenegru)
Ziua 16 – Sibiu

tura-parcurs-2016

Next Post:
Previous Post:
This article was written by
G. Serban
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reactiona cind vede lucruri care ii vorbesc. Ii place lumea asta asa cum e ea - cu lumini si umbre, intre care se intrevad nenumarate nuante de gri. Adora sa fie inconjurat de oameni normali. Situl de fata, care nu reclama nu stiu ce pretentii, le este dedicat intr-un fel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *