Oskar, scoala de proiecte documentare.

Particip la “Scoala de fotografie documentara – Oskar” conceputa de Ufo cu ceva timp in urma. Ideea initiala e simpla si clara:
”Scoala de Fotografie Documentara Oskar este o scoala unde procesul educational este bazat pe un singur pilon: pe munca. Scopul întemeierii scolii a fost ca în aceste vremuri tulburi, cînd toti alergam dupa bani si n-avem timp sa facem ce ne-ar placea, sa ne oblige sa lucram la proiectele noastre de suflet, sa ne rupa din confortul obisnuintei de a veni cu scuze, si sa ne forteze sa venim cu idei de proiecte fotografice, pe care apoi sa le finalizam.“
Ca orice lucru care initial pare simplu, clar si concis, in timp incep sa apara nuante. Unii fac copii si sunt mult prea ocupati cu cresterea lor, altii lucreaza la proiecte mult mai generoase decat fotografia, altii prefera sa prepare cafele, sa zaca la SPA (guilty as charged), sa planteze pomi fructiferi. Exista si “elevi” care se tin inca de script. Dar uneori proiectul e mult prea lung si vesnic nefinalizat, ori e relativ superficial tratat. In timp, proiecte s-au nascut si se pot (re)vedea in galeria Oskar. (in partea de jos a paginii se poate naviga intre ele)
Un lucru pozitiv, de la deschiderea scolii: toate intalnirile scolii s-au tinut, niciuna nefiind anulata. De fiecare data s-a discutat serios pe marginea proiectelor, s-au facut selectii, s-au tras concluzii, nimeni n-a fost menajat. Toti elevii isi cunosc in mod realist lacunele dar si punctele bune. Lucru extrem de sanatos din punctul meu de vedere.

Ufo e destept si a conceput scoala pe termen lung lasand loc si pentru caderi si pentru reveniri. De aceasta data ne-am intalnit la Sanmihaiu Roman la resedinta de vara a familiei Gherase.

image

Intalnirea recenta a fost  genul acela de intalnire in care lucrurile se reaseaza pe pozitii intr-un mod nefortat, natural. Printre bebelusi, muste aiurite – trezite brusc in caldura dupa luni de amortire, jucarii, plansete de copii, aparate foto si saci de dormit, ne-am uitat la sute de poze proiectate pe perete, am ras sanatos de noi, am mancat fasole, am facut bai termale in satul vecin si am gandit planuri de viitor. Am vazut poze spectaculoase despre escalada, extrem de multe imagini cu confesiuni religioase, cu recentele proteste impotriva proiectelor care distrug mediul sau cu petreceri extreme in perfecta comuniune cu mediul.

In plus Voicu ne-a facut o propunere pe care sa o rumegam fiecare in parte. Teoretic ar trebui sa ne motiveze in urmatorul an in asa fel incat fiecare sa produca ceva.

image

Ca bonus, Mircea l-a adus si pe Dragos Dubina la aceasta intalnire. Dupa doua zile in care a cam ezitat sa ne arate fotografii si-a facut curaj si ne-a pus pe perete imagini exotice din Indonezia si Papua Noua Guinee. Dragos e un calator adevarat, curajos, dedicat. El era langa noi dar mintea lui pe undeva prin Papua, sau prin mlastinile din Indonezia. Imi place ca fotografiaza lejer, cu rabdare, fara sa forteze. Ca o confirmare a ideilor noastre (cum ca fotografiile bune se fac atunci cand cunosti subiectul, te atasezi de el si iti petreci mult timp cu el), Dragos ne-a aratat in imagini povestea lui  Buang, un vanator autentic pe care a incercat sa-l inteleaga. Puteti vedea imaginile si puteti citi povestea lui aici. Dupa cum vedeti Dragos e bun si la scris si mi-a spus ca niciodata n-o sa citim despre el ceva de genul: “Incredibil, primul roman care vaneaza cu mainile goale in junga indoneziana!”.

Mai jos imagini semnificative cu aspecte de lucru din cadrul scolii de fotografie:

image

image

image

image

image

image

image

Next Post:
Previous Post:
This article was written by
G. Serban
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reactiona cind vede lucruri care ii vorbesc. Ii place lumea asta asa cum e ea - cu lumini si umbre, intre care se intrevad nenumarate nuante de gri. Adora sa fie inconjurat de oameni normali. Situl de fata, care nu reclama nu stiu ce pretentii, le este dedicat intr-un fel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *