2017 – o introducere

2017 – o introducere

Când călătorești, simți. Pielea, ochii, nările, urechile sunt altfel, mai senzoriale decât de obicei, atente la tot ceea ce vine spre ele. Gura și limba se bucură și ele cât pot de arome noi, locale, în funcție de inspirația ta și uneori în funcție de buget. Oricum ar fi,  tot corpul simte “ceva”, bun sau rău, altceva decât simte în rutină zilnică de acasă. În plus, poți să scoți smartphone-ul, să filmezi, să faci poze și să le ai pe toate, (simțurile) instantaneu, în icloud sau pe whatsup-ul prietenilor “invidioși”.

Când călătorești cu motocicleta apar simțuri noi.  Unul al supraviețuirii, altul al ieșiri din zona de confort, al dorului de casă, al dorului de copil. Altul este al responsabilității. Or mai fi și altele, nu știu. Cele din urmă nu sunt neapărat o mare bucurie să le ai alături de ține, dar e bine ca ele să nu te părăsească nici o secundă până în momentul în care ajungi acasă și scoți cheia din contactul motocicletei. Oh boy!

E tare plăcut să vorbești despre tine dar e plictisitor să-l asculți pe altul. N-aș jura pe roșu că nu voi cădea în capcana de a vorbi prea mult despre mine alungându-mi astfel prin narcisism cititorii fideli.  Dar în speranța că ecoul simțurilor noastre se va auzi în inimă cititorilor, voi încerca ca de obicei modest și fără aerul că aș fi înțeles mare lucru din excursia noastră, să țin un pseudo-jurnal al simțurilor.

Fără pretenția unei mari călătorii inițiatice, tură noastră e mai mult una egoistă, a plăcerilor. Traseul nici măcar nu are o țintă fizică, un obiectiv “maxim” sau un punct important de destinație (cel mai estic, cel mai sudic, cel mai înalt, cel mai lung, cel mai african, etc) ci mai repede o țintă interioară, pe care fiecare dintre noi o găsește sau nu, la un moment dat, în el.

Invariabil, nu poți înțelege o călătorie fără să “te intorci” acasă, repetat, virtual și subiectiv, făcând comparații cu ceea ce e în “gradina” ta, bun sau rău. Și mai complicat este însă atunci când “te intorci” insistent la sufletul tău, la bagajul tău cultural, atât cât e el,  și cauți răspunsuri semnificative atât despre lume cât și despre tine. Un concediu, conceput sub forma unei călătorii cu motocicleta, e o sumă de emoții care nu are cum să nu lase urme în tine, pe termen lung.

Dar hai să nu ne luăm prea în serios, vrem doar să ne resetăm, să facem băi repetate în Mediterană și în Atlantic, să mâncăm că sparții tot ce e gustos, să bem vinuri bune și ginuri tonice delicioase, să ne bucurăm de motocicleală și de peisaje, ca niște simpli turiști.

Dar înainte, ca într-o rafală de mitralieră, trebuie să pun repede niște “bife” ca repere trecute, pe hartă Mediteranei. Nu suntem niște banali “turiști de resort în Grecia”. În ultimii ani, cu moticicleta sau fără, cu copii sau fără am dat târcoale de nenumărate ori Mediteranei. Am luat-o direct din interior cu zonele insulare. Creta,  cu escala in Santorini (ciclade) după care Cipru (unde am facut cele mai demențiale băi la Cape Greco), apoi Mallorca, parte a balearelor. Ne-a fost dor de Creta, de plajele incredibile din sud, așa că ne-am întors în ea. Apoi am încercat Corfu și Zakynthos. După care ne-a fost dor de Mallorca, de vreo două ori, de plajele și peisajele insulei dar și de restaurantele minunate din Palma. Ne-am bucurat de Sardinia cea italiana, dar ne-am întors în Grecia în Lefkada și apoi în intima și ultranecunoscuta insula Meganisi, parte a ionicelor.

Am luat Mediterana și prin învăluire, de data asta pe două roți, continental, pe lungul și spectaculosul țărm adriatic, de la Dubrovnik pe toată coastă Dalmată  până la Trieste. Apoi am ajuns într-un loc colorat, de vis, în Liguria. Cinque Terre, cele 5 sate desenate parcă dintr-o poveste. Cu mici noduri în gât și cu complexe mai mari sau mai mici, am încercat și riviera franceză. Coasta de Azur, adică Monaco, Nisa, Cannes, Saint Tropez. Nu m-am visat niciodată motociclist, dar să vizitez Monte Carlo cu motocicleta pe un fundal turcoaz de Mediterana nu m-aș fi imaginat vreodată.

Am călcat de vreo două ori cu motocicletele și în Thassos, făcând apoi aproape toată coasta nordică de la Egee,  ajungând până la Parga, perla grecească de la marea Ionica. Am lasat Grecia în urmă, privind-o cu regret în apus, de pe ferryboat-ul luat din Igoumenitsa si ne-am trezit dimineata în marea Adriatică, acostand la Bari. Am motociclit pe șoseaua de coastă toată “cizma” din sudul Italiei cu “toc” cu tot: Puglia, Calabria (“back to ionian sea”). A urmat apoi năucitoarea coastă Amalfitană ce stă fix deasupra mării Tyrrheniene. Am savurat-o și de pe uscat și de pe mare, cu mari pauze de bălăceală și cu mari reflecții despre acel loc.

Excursiile noastre, poate cu mici excepții, nu au fost doar niște bife ci experiențe foarte importante pentru noi. În același timp am luat și am lăsat ceva din noi în fiecare loc care ne-a bucurat.  Jurnalul de față, care face și el parte din călătorie, e o mica dovadă.

Tușele scurte de mai sus reprezintă background-ul si bagajul nostru în ceea ce privește Meditarana, cu tot ceea ce include ea.  Tușele lungi din anii trecuți, se pot găsi aici, aiciaici.

În plină iarnă, cu harta în față, atunci când mă pregăteam să desenez harta turului din 2017, mouse-ul se ducea că un magnet spre Grecia, spre Corinth apoi spre capul Matapan.  Dar cum concediul “la mare” din acest an, cel cu prieteni și mulți copii e programat pentru insula Andros, mi-am zis că “iar” Grecia, fie chiar si Peloponezul, ar fi prea mult, așa că am făcut “drag” pe hartă și am hotărât să vedem și coastă iberica a Mediteranei. Cea care ne lipsește din “palmares”.  Vom vedea cum e peisajul, cum e apa, cum sunt oamenii, ce mănâncă, care le sunt obiceiurile și ce fac turiștii. Vom face comparații poate fară legatura cu realitatea, vom trage concluzii poate la fel de greșite. Dacă se va putea vom trece și dincolo de Gibraltar atât pe mare în Africa marocană cât și pe uscat, pe coasta Atlanticului in Portugalia.

Ce a iesit în 2017 urmează, ca de obicei pe zile:

0. Barcelona – Mucho gusto
1. Prin coasta florilor de portocal spre Mecca Paelliei
2. #rezist spre Costa Almeria
3. Cu plăcere, pe Costa Almeria
4. Marbella, complicat
5. Rabat, prima piesă de Domino?
6. Rabat, Casablanca, Marrakesh
7. În derivă prin Marrakesh
8. Marrakesh, Gibraltar, Costa de la Luz
9. Sus și jos, pe Costa de la Luz
10. Sevilla, Algarve
11. Algarve
12-13. Lisabona
14-15. Madrid vs Barcelona
16-17-18. Barcelona, Genoa, Viena, Sibiu

Next Post:
Previous Post:
This article was written by
G. Serban
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reactiona cind vede lucruri care ii vorbesc. Ii place lumea asta asa cum e ea - cu lumini si umbre, intre care se intrevad nenumarate nuante de gri. Adora sa fie inconjurat de oameni normali. Situl de fata, care nu reclama nu stiu ce pretentii, le este dedicat intr-un fel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *