Grecia – ghid fictiv de acces 2020

Rulăm motocicletele prin Bulgaria în timp ce, nu știu de ce, îmi stăruie în cap replica celebrului anonim frizer venezuelean: “Eram fericiți și nu știam”.

Dacă în anii trecuti eram ”vulturi” (și nici nu știam) ce zburau cu motocicletele prin vama Kulata-Promachonas acum suntem niște biete ”găini” zgribulite, speriate, fără o directie prea bine definita, deși totuși spre Grecia. În timp ce așteptăm rezultatele testelor covid avem tot felul de somatizari, pe Gabriel îl doare parcă pieptul, eu am o tuse ritmică, productiv-emoțională (sper), Mădălina parcă iși drege “vocea” cam des, din minut în minut.

Deși ne-am ferit de el nu numai cu îndemânare dar și cu paranoia covidul ne-a căutat fără ceremonie, cu trei săptămani în urma tocmai unde nu ne așteptam, la serviciul Mădălinei. Nesimțitul s-a insinuat pe nesimțite, în mod perfid la niște colegi și s-a suprapus neobservat cu ”o bere băută prea rece” după fotbal, cu o ”problema cronică a sinusurilor”, cu o tuse care era ”de dinainte”. Aviz [ne]credincioșilor, masca, corect pusă, ne-a salvat și iată-ne acum ”liberi” în drum spre Grecia la care visăm devastator, încă din martie.

Testele le-am făcut luni, astăzi este deja miercuri (15 iulie – prima zi în care intră în vigoare cerința grecilor de a prezenta la graniță un test negativ) și rezultatele noastre încă se lasă așteptate. Mâine la 11:00 expiră cele 72 de ore pe care le cer grecii, de la data prelevării probelor. Pașaportul plin de elemente de siguranță a devenit doar un accesoriu, importantă e o hârtie fără nicio valoare, cu o ”viza” negativă de covid. Oprim lângă un stadion în paragină și facem o ”ședință” la care nimeni nu are chef să vorbească. Fiecare ne gândim că e posibil să ne întoarcem acasă cu coada între picioare. Fie că rezultatele nu vor veni la timp fie că vreunul din noi o fi … ”pozitiv”?

Stăm pe o bordură la umbra unui zid plin de desene graffiti deprimante. Ne uităm pe booking și găsim o cazare în Sandanski care ne mai ridică starea de spirit. În douăzeci de minute suntem la hotel, ne luam niște beri și ne uităm tăcuți la o piscină-amfiteatru care tronează deasupra orașului comunist. Apoi ne recompletăm online formularele cu QR code pentru ziua de mâine, cea de azi fiind ratată din cauza lipsei rezultatelor. Ratată este și cazarea plătită din Metsovo unde intenționam să stăm în prima noapte ”de Grecia”.

Profităm însă de liniștea absolută a hotelului bulgăresc, rămas și el fără oaspeți în pandemie. Facem saune fierbinți umede și uscate, apoi stăm pe șezlonguri și facem glume sinistre cu covidul dând obsesiv ”refresh” la pagina web, cea cu rezultatele testelor – de la Synevo. Dezbatem cifrele îngrijorătoare cu noii infectați din România și din lume.

Avem apoi și puterea de a râde de un român de pe internet care a descoperit o șmecherie ”- Cum să scapi de testarea covid în vama grecească?”. Stă pe o terasă în Thassos, e live pe facebook cu o bere Mithos în față și explică rânjind cu toți dinții: ”Daca QR codul începe cu 1 e ok, dacă începe cu 2 vei fi testat. Deci completează formularul până îți generează codul cu 1 în față. Hai noroc și te aștept la o bere în Thaasssooooos!”

În noapte, pe terasa hotelului, ne comandăm mâncare de inspirație grecească. Salată, caracatiță murată, shrimpși în sos de vin și usturoi. Și un risotto italienesc cu hribi și trufe. Bem și un vin alb, bulgăresc. În timp ce mâncăm redevenim brusc optimisti, realitatea e că ”nu avem cum să fim pozitivi” la cât de paranoici am fost în ultimele săptămâni.

”Pila” noastră de la Synevo cercetează sistemul și ne spune că testele noastre vor fi gata abia dimineață. Satisfăcut de mâncarea bună dau un refresh pe ecranul telefonului, mai mult din reflex și îmi apare ca prin minune rezultatul testului: ”negativ”. Suntem pe cai mari, toți negativi. Grecia venim!!!

Listăm rezultatele la receptia hotelului, dormim în sfârșit o noapte fără griji iar dimineața la prima oră suntem cu motocicletele în graniță și cu ”vizele” în raniță. ”Inspectorul” responsabil cu covidul caută pe hârtiile noastre doar cuvantul ”negativ”. Nu-l interesează nici numele, nici limba formularului, nici seria de buletin sau CNP-ul. Apoi face zoom pe QR-code-urile noastre, exact cum zicea românul din Thassos, pe prima cifră. La mine și la Mădălina apare cifra 1 însă Gabriel a tras ”bățul scurt” are cifra 2, e trecut la masa de testare – cu recomandarea ”să fie cuminte” în următoarele 24 de ore.

Gonim în sfârșit cu motocicletele prin Grecia și realizez naiv că acest virus poate fi învins extrem de simplu, doar cu ”bună credință” și cu ”bun simț”. Am fi putut să ne facem ”gratuit” teste ”fake” în photoshop nu pe bani la Synevo, profitând de buna credință a inspectorului. Am fi putut să recompletăm formularul QR până apărea 1 la prima cifră a QR-codului. E drept, ar fi existat riscul să multiplicăm virusul, întâi între noi și apoi să-l dăm și grecilor, mai ales că o călătorie cu motocicleta în care te duci dintr-un loc în altul e diferită de ”izolarea” într-un resort confortabil.

De bun simț sunt multe alte lucruri banale pe care covidul nu le iubește deloc: pornind de la ștersul mesei cu soluție după fiecare client, spălatul pe mâini, aerisitul sau o banală mască acolo unde e aglomerație. De bun simț e și statul acasă atunci când ai febră sau tușești – chiar dacă suspectezi că ”doar te-a tras curentul” sau că e ”de la înghețată”.

Foarte important, tot de bun simț ar fi ca autoritățile să acționeze cu bună credință, nu cu interese exclusiv politice. Și da, e de bun simț să nu hrănim conspiraționiștii ci să respectăm mai degrabă recomandările celor în măsură să le dea. Ale medicilor si ale epidemiologilor.