Nineteen Eighty-Four sau 2014?

In zilele revolutiei romane Televiziunea Romana facea un lucru extraordinar. Ridica un stegulet rosu in fata oamenilor, difuzand filmul de animatie Ferma Animalelor dupa genialul roman politic al lui George Orwell. Filmul cadea chiar in euforia momentului revolutiei punand un nod in gat poporului roman. Din pacate, parca predestinate, lucrurile s-au aranjat exact asa cum le-a scris Orwell in 1945.

Mai tarziu am constatat ca si filmul animat e genial, practic personajele din viata reala postdecembrista au luat nu numai obiceiurile personajelor lui Orwell ci si forma fizica a celor din filmul animat (facut in 1954). De exemplu Adrian Nastase.

Intotdeauna cand ii vad privirea lui Adrian Nastase, ochii care se deplaseaza rapid stanga-dreapta in coltul ochilor pentru a lua “pulsul” audientei, schimbandu-si discursul in functie de asta, il vad pe Napoleon, personajul lui Orwell. Alte asocieri rautacioase intre gusa, glont si fularul Burberry le las cititorilor.

Pe undeva pe aici il veti gasi si pe Victor Ponta, langa Napoleon, pe atunci tanar aspirant.

Dar in fond, Orwell face o caricatura, ce mare lucru? Il avem si noi pe Caragiale care desi dus de mult, devine actual la fiecare set de alegeri.

Ce facem noi? Ne resemnam identificand truisme: politicienii fura, vara e cald si iarna e frig.

Incerc de vreo doua saptamani sa pun cap la cap cateva cuvinte despre competitia electorala din 2014, fara succes. De fiecare data ma blochez  din cauza acestor truisme care sunt ori prea multe, ori prea iritante. Ma sufoc sub greutatea lor. A facut-o insa zilele trecute Iulia Marin intr-un articol in  Adevarul (un efort incredibil cred eu, mie mi-a fost greu si sa le citesc). Vi le recomand si voua, chiar daca s-ar mai putea adauga lejer inca vreo 60. Vlad Petreanu mai pluseaza si el pe blogul lui cu cateva, aparute mai recent, chiar acum in campania electorala.

Sunt articole care contabilizeaza, dar e plin netul si de alte materiale de opinie, pertinente, destepte, articulate. (nu e cazul celui de fata) Ceea ce ar trebui sa ne faca foarte optimisti in privinta viitorului nostru. Iata ca lumea ia atitudine, iese din amortire, participa la viata publica.

Citesc insa, ca retelele sociale si mediul online sunt ca patrunjelu’ in supa. Nu ajuta la nimic. Cineva chiar asemana actiunile internautilor cu o masturbare in grup care face bine doar celor care participa dar nu misca nici un lucru in viata reala. Plin de creativitate, spumos, inteligent, cu mult umor si cu multe energii pozitive care de multe ori razbat chiar in strada, internetul din pacate nu schimba votul oamenilor.

Si aici ne intoarcem la alt roman al lui Orwell, “1984” (publicat in 1949). Citind acest roman, Caragiale e mort definitiv si noua, romanilor, de data aceasta ne piere rasul. Asa cum cel despre care e vorba in articolele de mai sus rastoarna intotdeauna adevarurile: plagiatul ramane plagiat dar schimba comisia de “judecatori” si il face curat, impiedica votul celor care nu gusta minciuna dar apoi se declara aparatorul drepturilor lor, albul e negru si negrul e alb (samd. vedeti voi lista Iuliei Marin cu cele 60 de motive) Orwell ne arata o lume a lucrurilor rasturnate: razboiul e pace, libertatea e sclavie, ignoranta e putere.  Planul partidului unic (din roman) bine organizat, in care chiar si limba este modificata (engleza cu nouvorba), se alimenteaza cu energie dintr-o sursa absolut inepuizabila. URA.

Zilnic la ora 11:00 toti cetatenii, indiferent unde se afla, isi intrerup orice activitate pentru a participa la “cele doua minute de ura” in care,  pe teleecrane imense afisate  pe toate cladirile, apare inamicul inchipuit al partidului (Goldstein). Cetatenii asistenti sunt obligati sa isi exteriorizeze vehement trairile. La inceput sunt stapaniti de sentimente ca frica  dar aluneca rapid spre manie si apoi spre ura autentica. Chiar si cei care initial il apreciaza pe Goldstein fiind obligati sa se exteriorizeze, mimand aceasta ura impartasita de ceilalti, se lasa dusi de val si se autosurprind in final ca striga cu ura reala gesticuland furiosi spre teleecran.

Scopul final al acestui regim totalitar este schimbarea totala si definitiva a gandirii omenirii. Toate acestea se pot reazliza prin controlul total al populatiei, prin ura, groaza permanenta, neincrederea in cei mai apropiati oameni, abuzurile, regulile absurde, declaratiile false, informarea gresita.

Nu o mai lungesc cu Orwell, are mintea, cuvintele si imaginatia mult mai misto decat le am eu. Inteleg din paragraful de mai sus motivele pentru care orice articol coerent, lucid, inteligent etc. scris in online (si nu numai) nu misca absolut nimic in inima si in mintea oamenilor din tara imbolnaviti de ura, ura sadita sistematic, seara de seara la Antena 3 de catre politicieni hoti si de catre cei aserviti lor, cu sprijinul unei institutii de stat – CNA. In fond singura vina a bunicilor, a parintilor, a sotilor, a fratilor nostri (ramane de vazut duminica cati dintre ei) e aceea de a fi privit teleecranul.

In antiteza cu Goldstein Basescu a furat flota lansez si eu o provocare: Ponta ne-a furat abecedarul.