Open crumb. Tartine style bread

E o pâine filosofie. Te face să te gândești la ciclul de viață al fermenților, să le înțelegi viața. Și mai ales, cel mai important, să te gândești la a ta.

Chad Robertson, un american pasionat a prins-o cumva “din zbor” a înteles potențialul ei (al pâinii), a dezvoltat-o și a “cultivat-o” pe un teren fertil, în San Francisco. Și, lucru important, a inspirat o generație. Această pâine e virală, așteptati-vă să se insereze curând în viețile voastre la fel cum a facut-o cafeaua de specialitate, proaspăt prăjită. E un val “epidemic”.

N-am auzit de ea pâna acum câteva luni deși în lume bântuie și virusează oamenii pretențiosi de prin anii 2000 încoace. Nu se face foarte ușor. E o împerechere fericită de skill-uri: de fermentare și de îndemânare. Skill-uri pe care nu le poti dobândi decât dacă ești foarte (dar foarte!) iertător cu tine. Lucru care se învață greu.

Ce primești în schimb? Pâine goală ce-ți face ziua mai bună. Ești genul miez? Sau genul coajă? Caldă sau rece? Atunci mușcă din ea. Dar se împerecheaza divin cu orice. Unt, brânză – proaspătă sau maturată, avocado, ou ochi sau ou poșat? Și condimente. De toate. Ești special? Amestecă trufe-n unt bun și întinde cu curaj pe pâine. Gemi? Gemuri? N-ai mai mâncat de când erai mic. O să te reapuci. Dacă nu vrei să pui ceva pe ea, o poți scufunda. Nu se îneacă. De exemplu într-o shakshuka condimentată. Vrei la mama? Pune-o în lapte. Sau o poți împerechea cu fratele iaurt sau cu camaradul caucazian – tov. kefir? Jamon? Lomo? Prosciutto crudo? Slănină. N-am încercat dar pun pariu ca merge și cu șnitel. Chiar rece. Sau prăjită, “virată-n” bruschetta italienească. Cu ulei smecher – de măsline, busuioc verde, roșii & parmezan adevărat? De origine verificat. Cu hummus & rucola? Sau romanește cu salata de vinete și cu roșii din gradină? Tac. N-am imaginație – cum îți place.