5. Trieste – Bologna – Florenta

Gabriel e matinal, motocicleste dimineata prin Trieste, cu GPS-ul intre picioare, gaseste un magazin cu echipamente moto, si isi cumpara o casca noua, alba. Casca veche ii face probleme. Vajaie, viziera nu sta deschisa. Acum e cu casca alba noua, cap de creta. Fixam casca pe cutia mea laterala, pe cea veche urmeaza sa o trimitem in Romania de la Florenta.

Plec cu sentimentul si cu regretul ca Trieste este primul loc din calatoria noastra unde am inoptat si din care nu am inteles nimic. Nu stiu care e centrul, cum e faleza, cum sunt oamenii. In afara de plimbarea obositoare de pe deal, ne-am ingropat in localul italienesc, apoi in bar. N-a fost rau, dar si distractia asta are pretul ei. Ratezi lucruri, pierzi spiritul locului. Nu sunt dispus prea des sa  platesc pretul asta.

Facem cunostinta cu autostrazile italiene. Madalina se mira la fiecare 20 de minute. “Nu am vazut niciodata atatea masini! Unde se duc si de unde vin? Cred ca fac o gramada de bani din plata autostrazilor”. Lasam Venetia undeva in spate. Desi aglomerat, ma simt bine, depasim coloane intregi, facem o oprire la benzinarie, dupa care escala la Bologna.

Caldura e iar cu noi, dar ne-am cam obisnuit cu ea, avem noroc, nimerim la limita inchiderii unui local. In Italia (ca si in Franta) orele la care poti lua pranzul sau cina sunt bine fixate, ca sa te bucuri de ele trebuie sa te aliniezi la acest stil de viata, greu de inteles de mintea noastra de romani. Localul e autentic, de fapt Bologna imi pare autentica, fara cohorte de turisti, cladirile sunt vechi, fara mari renovari – sofisticate. Mancarea iar e memorabila, nu-mi mai vine sa spun de ce, dar daca esti in Italia trebuie sa mananci, si apoi iar sa mananci.

O luam spre  Florenta, tot pe autostrada. Nu ne mai intereseaza peisajul si drumurile, vrem sa ajungem cat mai repede. Florenta va fi primul loc in care vom sta doua nopti, vom avea timp de vizitat orasul, pierdut vremea fara presiunea unei plecari matinale, ne vom plimba prin Toscana, vom gusta ceva vinuri. Asa ca, viteza!  Teiretic avem un drum de o ora si apoi relaxare, fara costume, casca, cizme moto. Dar practic lucrurile nu merg asa usor. Dupa o alimentare din care nu inteleg nimic, intr-o “benzinarie automata”, intram in autostrada. Gabriel ramane in urma, eu merg incet, ma uit in retrovizoare, nu mai apare. Madalina il suna din mers, e undeva pe o linie hasurata nu stie incotro sa o ia – stanga sau dreapta. Milano sau Florenta? Dreapta Gabriel, mergem la Florenta, ne vedem la prima benzinarie. E prima data cand ne pierdem de cand a inceput excursia. Apare in benzinarie, desi am plecat de o jumatate de ora apele curg iar pe noi, suntem deja obositi. Bem iar apa, fumatorii trag cu sete din tigari.

Cosmarul insa incepe dupa ce ne punem in miscare, drumul e blocat pe toate benzile, se avanseaza din 5 in 5 minute cate 100m dupa care iar se sta. Nu-mi dau seama care e motivul. Pe langa
caldura soarelui acum suportam si caldura TIR-urilor. Timid, Gabriel incepe sa se strecoare printre masini, eu dupa el. Incapem la limita printre masini, incep sa-i inteleg pe claustrofobi, imi urasc gentile laterale. Intre TIR-uri si autobuze ne blocam, stam ba in tuneluri, ba pe poduri, ba in soare. Trec printre doua TIR-uri, incet, tinand picioarele pe jos. Suntem in tunel, o intreb pe Madalina daca am loc, ea imi confirma ca da. Avansez dar simt cum motorul se inclina spre stanga semn ca m-am atins de TIR cu geanta din dreapta. Opresc la un metru in fata lui, Madalina studiaza “avariile”, imi zice ca nu exista, soferul de TIR confirma cumva si el din priviri. Traficul e praf, blocat, se impart sticle cu apa. Unii stau pe margine, altii isi hidrateaza cateii din portbagaj. Lucrurile incep sa se destinda pentru noi atunci cand apar motociclisti italieni care fenteaza cu dexteritate traficul. Trec printre masini, dar cand nu au loc, merg pe banda de urgenta fara probleme. Ne luam dupa ei, incepem sa ne prindem cum functioneaza traficul in aceste conditii. Depasim tot ce putem, ne mai tragem sufletul cu o oprire, dupa care vedem si motivul blocajului. In apropierea  lorentei o cisterna incendiata. Iesim de pe autostrada, intram intr-o Florenta la fel de aglomerata, scuterele zbarnaie pe langa noi, sunt ud leoarca. La un semafor, ma bag prin dreapta masinilor si
stau in paralel cu ele. Din masina din stanga 6 ochi se uita cu fetele lungi spre noi. Ma uit la ei, si ii intreb tare, pe romaneste: “- De unde sunteti?” “- Din Constanta”, raspund cei 3 in cor. Madalina rade cu pofta in spatele meu, i-am mirosit. Ma binedespun, lucrurile merg bine, ajungem in fata cladirii unde avem rezervare, un imobil vechi si intunecos din centrul Florentei. Tricoul meu e ud, Gabriel rade de mine, ne face o poza. Bagam bagajele in casa, si avem parte de o ploaie torentiala, de vara. Prima de cand am plecat de acasa. Caii nostri in strada, in sfarsit, se racoresc.

Suntem epuizati, nu ne grabim deloc, tacem, ne uitam din usa la ploaie, facem dus si pe seara iesim in oras.

Desi e o seara in care teoretic avem timp de distractie, nimeni nu are chef, ne plimbam fara sens, turistii sunt cam sufocanti, incercam sa ne inveselim la cina. Un chelner mic cu maini mari ne
serveste, locul e central, cam praf-turistic, bem si un vin, o luam aiurea pe strazi, trecem de minim 10 ori pe langa Dom, nu avem chef nici macar de o ciocolata buna. Nu putem comunica, seara trece anost, ne bagam, usor frustrati, in pat.

Jurnal moto-calatorie EU 2015:

• Ziua 1: Sibiu – Belgrad
• Ziua 2: Belgrad – Dubrovnik, via Bosnia Hertegovina
• Ziua 3: De la dl. Flueras, in Zadar
• Ziua 4: Prin Slovenia in Trieste
• Ziua 5: Trieste, Bologna, Florenta
• Ziua 6: Toscana
• Ziua 7: Special, La Spezia
• Ziua 8: Cinci sate, Cinque Terre
• Ziua 9: Ceriale – Monte-Carlo – Cannes
• Ziua 10: Nikki Beach
• Ziua 11: Lacul Como – Bellagio
• Ziua 12 si 13: Lago di Garda, Bolzano
• Ziua 14 si 15: Viena, fara Oroshaza, Sibiu