4. Prin Slovenia, in Trieste

Dimineata ne gaseste pe strazi, gasim cafeneaua pe care ne-o dorim. In excursia asta ne bazam maxim pe sfantu’ Internet si ingerii lui, Lonely Planet, Tripadivisor si uneori chiar pe apostolul Facebook. Ei ne ghideaza spre locurile placerilor. Cu foarte rare exceptii mancam bine, bem cafele bune, avem cazari frumoase, patiserii de vis. Dupa un mic dejun si ceva cafele simt nevoia disperata sa fac o baie in mare.

Merg, in zadar, prin Zadar cu slipul in mana, in plasa de la Lidl. Gabriel face tot posibilul sa evitam falezele, si orice am face nimerim in terase. Renunt la baie, cu promisiunea ca ne oprim pe drum si facem o baie intr-un loc “salbatic”. La cate masini au fost ieri pe coasta mi se pare imposibil de gasit un asemenea loc.

Dupa cateva zile de motociclit, ne-am invatat cu ritualul bagajelor, in 10 minute toate sunt sus pe motor, dar parca iar ne incearca regretul plecarii. Dar, cel putin eu, am un obiectiv care ma motiveaza maxim. Baia! Drumul e complet diferit fata de cel de ieri, coasta pe care mergem e pustie, masini extrem de rar, fara statiuni, doar din cand in cand cate un sat. Asfaltul e ceva de neimaginat, la aceste temperaturi asfaltul rezista fara probleme, nu e valurit, nu are denivelari, gropi. Ce mai? E perfect. Caldura insa ne rupe, dar in sfarsit gasim acel loc de baie, ne dezechipam, facem poze, sarim in apa, ne scufundam, filmez sub apa, facem glume ca copiii, ne prostim. Nu stiu pentru altii cum e, dar eu asa as vrea sa arate raiul. Si daca arata asa, promit sa fiu bun, cinstit si orice mai e nevoie, ca sa ajung in el. Pierdem mai bine de o ora, ne racorim in sfarsit. Apoi stam la soare, ne uscam rapid pe pietrele incinse, incepem sa ne miscam din ce in ce mai lent.

Suntem iar calare pe motoare, gandul imi zboara aiurea, dar nu prea departe de calatoria asta. Impreuna cu colegii, jucam la loto de ceva ani buni. Ei zic ca cel mai frumos ar fi sa castigam, sa ne umplem de bani. Mie imi plac insa zilele in care au loc extragerile. Atunci ne trezim la viata, incep discutiile aberante, despre ce vom face cu banii, cum mergem noi la Bucuresti dupa bani (cu scartele), cum trimitem fetele la “ma-sa”, cum bem pana nu mai putem, ce masini ne luam si cum ne vom purta ca oamenii bogati. Eu sper in secret sa nu castigam niciodata, colegii sunt mult mai misto asa cum sunt acum, cu minte de oameni sanatosi, muncind pentru viata lor, alaturi de familie. Cautam stiri despre cei instariti care fac arogante maxime. Unul isi cumpara Bugatti Veyron, altul cheltuie pe vile, iahturi si femei, altii sparg averi in nestire la Nikki Beach in St. Tropez. Excentricul milionar Edy de Romania a facut aroganta suprema la Nikki Beach, a platit pentru a-i fi adus frigiderul cu bauturi pe plaja, a desenat pe nisip exact locul unde vrea sa fie pus. WOW! Altii si “mai tari”, tot la Nikki Beach, se dau cu skijet-ul in piscina stropind sexy-audienta fericita. De trei ori WOW!!!

Si pentru ca orice calatorie are o destinatie, trebuie sa ne fixam si noi una. Nu stiu daca o mai fi ramas ceva in batrana Europa, nedescoperit. Poate satul Alun, cel parasit, din muntii Poiana Rusca. Desi si acolo apar din ce in ce mai des motoarele enduro si Defenderele 4×4. Dar satul Alun e acum departe, noi ne pregatim sa intram in inima Europei. Hai sa zicem ca cel mai vestic punct in care vom ajunge va fi Nikki Beach din St. Tropez, unde vom face o aroganta maxima, vom face o baie in marea de azur.

Parasim coasta Adriaticii dupa 3 zile de prietenie maxima, pe bord apar subit 41.5 grade Celsius, o pun pe Madalina sa fotografiez bordul din mers, apoi oprim la un McDonalds. Asta nu e de pe Tripadvisor dar macar e racoare inauntru, ne hidratam si mancam ceva rapid. Te salutam Croatie, esti frumoasa si prietenoasa. Intram in Slovenia pe un drum national, plin de TIR-uri cu numere de Romania. Sunt dealuri, paduri, serpentine, ma simt ca pe Dealul Negru, doar ca aici e mai curat, iarba e cosita, asfaltul mai bun si nu e fum cu miros de mici. Ma simt bine, imi dau seama de ce, e racoare, sunt 29 de grade. Sub 30 de grade, pentru prima data in calatoria noastra. Oprim iar scurt la benzinarie, cumpar sticker cu “Slovenia”, il lipesc pe sidecase filmand cu GoPro-ul. Fetele rad de mine, dar nu-mi pasa, am pus si “bifa” asta. Serbia avem, Bosnia avem, Croatia avem, Slovenia acum. Italia venim!

Nici nu ne dam seama cand, dar suntem in Italia si vedem orasul Trieste de sus. In jurul nostru bazaie sute de scutere GPS-ul rateaza intre cladirile inalte, ne duce pe alta strada, dar in final ajungem intr-un apartament spatios si racoros.

Constatam ca Dana vorbeste italiana, bun, nu stiam, Italia este tara in care ne vom plimba cel mai mult, asta ne va ajuta. Deja stim rutina, facem dusuri rapid si suntem in strada. Ne
e foame, ii conving pe colegi sa mergem la un restaurant bun, italienesc adevarat, pe jos. Sunt doar 2.9km ii facem intr-o jumatate de ora, cu ocazia asta vedem si o parte din oras. Dar drumul dureaza mai mult, orasul Trieste e construit intre dealuri noi suntem cazati intr-o vale iar restaurantul e undeva sus pe deal. Gabriel bombane in continuu, jura ca nu mai merge niciodata pe
jos, fetele sunt infometate. Ajungem la restaurant, foarte frumos. Martea e singura zi in care restaurantul este inchis. Adica astazi. Imi iau toate reprosurile din lume, de ce am mers pe jos, de ce nu m-am uitat la program, etc.

Apelam la o solutie de avarie, mergem la o pizza. Toata lumea mi-a spus ca pizza in Italia e o dezamagire, dar gasesc pe net o pizzerie de familie care pare tentanta. Sun la taxi, pasez raspunderea convorbirii Danei, se descurca, vine un taxi, dam adresa si ajungem la local, la 400m de cazarea noastra.

Bun! Localul arata ca un birt, e impopotonat, proprietarii sunt insa prietenosi, luam beri, ciocnim. De foame luam de toate. Startere cu mozzarela, pizza, paste. Mai cerem un rand de bere, mancam “starterele”, Italia devine brusc frumoasa, Bella Italia. Mancam si pizza si pastele, mai luam inca un rand de bere. Localul e plin, devenim mai galagiosi ca italienii, Gabriel face si un “facetime” cu Romania, pe datele mele. E bine in concediu, e bine cu motoarele, e bine in Italia, in localul asta fara pretentii, cu mancare buna, dar parca ne e dor si de prietenii nostri, ne-ar placea sa fie si ei aici cu noi. Suntem plini, dar de pofta mai cerem o pizza, dar nu se mira nimeni de cat mancam. Nu mai stiu daca luam alta bere. Mergem spre casa, pe drum oprim la un bar, e trecut bine de miezul noptii, bem si un cocktail bun si ne cufundam, adanc in perne.

Jurnal moto-calatorie EU 2015:

• Ziua 1: Sibiu – Belgrad
• Ziua 2: Belgrad – Dubrovnik, via Bosnia Hertegovina
• Ziua 3: De la dl. Flueras, in Zadar
• Ziua 4: Prin Slovenia in Trieste
• Ziua 5: Trieste, Bologna, Florenta
• Ziua 6: Toscana
• Ziua 7: Special, La Spezia
• Ziua 8: Cinci sate, Cinque Terre
• Ziua 9: Ceriale – Monte-Carlo – Cannes
• Ziua 10: Nikki Beach
• Ziua 11: Lacul Como – Bellagio
• Ziua 12 si 13: Lago di Garda, Bolzano
• Ziua 14 si 15: Viena, fara Oroshaza, Sibiu