7. Special, La Spezia

Dimineata, Gabriel se ocupa de chestiuni administrative, isi trimite casca veche la Sibiu prin Atlassib. Dana inca doarme, noi ne uitam in tavan. Nu stim la cat plecam, nu avem un traseu prea lung astazi, iesim iar pe strazi, dar Florenta nu ne mai zambeste. Suntem plecati numai de 6 zile, si ne simtim ca plecati de o luna. Poate si apartamentul intunecat ne influenteaza. Sau cum am auzit eu in piata in Romania: “exista ceva in atmosfera”. Nu stiu ce e, nu mai avem stare, mergem la cafeneaua cu cafea buna, apare si Dana, in final si Gabriel alergand, ne echipam si plecam.

image

Drumul nu-i spectaculos, oprim dupa o ora in Pisa, daca tot suntem aici hai sa vedem turnul. Incinta si turnul sunt frumoase dar spectacolul din jur e deranjant. Vanzatori ambulanti de “rolex-uri”, de selfie sticks, de palarii, de orice. De amuzament cumparam un bat selfie, made in china, o sa-l folosim la Nikki Beach. Turistii in curtea interioara stau in maini, fac fotgrafii “sustinand turnul” in cele mai ciudate pozitii. Fac si eu un panoramic, bem o cola si o luam la drum. GPS-ul imi face figuri ne baga pe autostrada, eu facusem traseul pe coasta. Hotarasc sa ies pe prima iesire, dar vine destul de tarziu, urmam in final drumul de coasta pana in La Spezia, prin statiuni, o coasta nespectaculoasa, departe de cea de la Adriatica. Ne cazam, de data asta avem un apartament luminos, slava Domnului. Gabriel e agitat, pune intrebari absurde: cine locuieste in apartamentele vecine?, de unde bani pentru amenajari?, de ce are aer conditionat in baie?. Noroc ca proprietarul nu-l intelege. Il pun la punct, pe mine ma intereseaza alte lucruri. Care ar fi cele mai bune variante de ajuns in Cinque Terre, care e orarul, cum ar fi mai inteligent sa procedem in ziua urmatoare. Daca putem merge pe jos pe poteca intre localitati. Proprietarul e motociclist, are si el un GS e de gasca, imi da o gramada de informatii practice. Variantele de a ajunge in Cinque Terre sunt 3. Cu vaporul (recomandat), cu trenul (dar fiind sambata va fi foarte aglomerat) sau cu motoarele (va fi incomod, nespectaculos – drumul nu merge pe coasta, casti, cizme, etc).

image

image

Iesim in centru, apoi pe faleza, stam pe o banca apoi pe jos. Gasim usor un restaurant cu specific mediteraneean sea food (Michelin) facem rezervare la 7, ne amagim cam prea bine foamea cu bruschette & piadine iar setea cu un prosecco. Apoi ne mutam rezervarea la 9. Am mai spus-o, in Italia orice ai face te invarti in jurul mancarii. E atat de variata si de gustoasa incat tot timpul te gandesti la ea. Daca incepi sa prinzi si gustul vinurilor bune, cum suntem noi pe cale, esti pierdut. Ma gandesc la India, la fel era si acolo. Un ochi era la oameni, la cladiri, la viata de pe strada si altul la mancarurile aromate. Se intindeau aluaturi, se spargeau oua, se prajeau pe plita, se fierbeau sosuri, se puneau arome. Indiferent de educatie sau de conditia sociala unele popoare au un cult special pentru mancare. Italia e unul dintre ele, si noi ne bucuram acum de lucrul asta, cum m-am bucurat si eu in India.

image

image

image

Traversam iar centrul, iesim pe faleza in zona iahturilor de lux. Ne uitam la ele, incepem iar sa visam la castigul nostru de la loto. Gasim preturi intr-o vitrina, ne lamurim ca nici castigul la loto n-ar fi suficient. Gabriel face calcule absurde, cat costa chiria in porturi, asigurarea, echipajul (ca doar nu se apuca el de spalat pe jos). Eu aberez si mai tare, fac scenarii cu Gabriel care trage iahtul in Vama, la cherhana, cumpara toate icrele, dupa care acosteaza la Expirat si da shot-uri de absint la toata lumea. Asta da aroganta, plictisitii bogati de la Nikki Beach n-au pic de imaginatie.

Restaurantul e cochet, are o terasa interioara cu multa verdeata, e fara muzica, lumea vorbeste in soapta. Imi place atmosfera, vinul e de nota 20, mancarea de nota 30. Mai mergem la un mic bar cu terasa, hotaram ca a doua zi sa mergem cu vaporul, asa ca, pentru siguranta, ma voi posta cu o ora inainte in fata casei de bilete.

Jurnal moto-calatorie EU 2015:

Next Post:
Previous Post:
This article was written by
Website: Joy Ride Coffee

Nu pierde ocaziile de a reacționa când vede lucruri care îi vorbesc. Îi place lumea asta așa cum e ea - cu lumini și umbre, între care se întrevăd nenumărate nuanțe de gri. Adoră să fie înconjurat de oameni normali. Situl de față, care nu reclamă nu știu ce pretenții, le este dedicat intr-un fel. (V. Bojan)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *