14-15. Viena – fara Oroshaza – Sibiu

Din pacate concediul se termina curand, de aici nu mai avem mari lucruri de bifat. Vom dormi la Viena si in ziua urmatoare/sambata la un SPA in Ungaria. Duminica vom fi acasa. Nu ne mai permitem drumuri laturalnice, de aici vom manca doar kilometri de autostrada. Plecam spre Viena, e racoare, pentru prima data in toata calatoria simt nevoia polarului pe sub geaca. Autostrada e frumoasa, o notez ca fiind cea mai reusita de pana acum. Trece printr-o vale frumoasa, pe dealuri sunt multe case si biserici. Trecem pe langa Insbruck apoi spre Salzburg printr-o bucata de Germania (nu mai caut sticker), spre Linz si in final Viena. Autostrada e aglomerata, se fac blocaje in mod repetat, dar experienta acumulata pana acum isi spune cuvantul. Ne strecuram cu  gilitate printre masini. Luam vignette pentru autostrazile din Austria, inainte de a le pune pe parbrize i le lipesc pe model de epoleti pe umerii lui Gabriel. Ne-a invatat cineva ca e bine intai sa o lipim pe haine si apoi pe parbiz, daca vrem sa le mai dezlipim vreodata. Fentam traficul cum nu mi-am imaginat ca o s-o fac vreodata, la o benzinarie Gabriel se tranteste lat in iarba, in final ajungem in Viena pe la 6PM dupa 600km de autostrada. Ne cazam, Gabriel e frant, se prabuseste din nou, de data asta pe un fotoliu, piesa de muzeu, cere o apa din frigider, dar nu o primeste. Cheia frigiderului e de negasit. Ducem bagajele si intr-o jumatate de ora ne vedem in fata cladirii.

O luam spre centru, Gabriel imi spune ca el e obosit, ca adineauri era sa lesine, ca ce mare lucru o fi la SPA-ul din Ungaria, ca nu mai rezista in fiecare dimineata sa impacheteze si sa o ia iar la drum. Ma simt atacat, nu ma deranjeaza atat propunerea cat modul in care e facuta. Traseul l-am discutat de mai multe ori, am stabilit care ar fi distantele, unde dormim, si ce avem de vizitat. Nu-mi place deloc sa nu-mi ating obiectivele. Se putea face in alt mod propunerea asta. Imi inghit o gramada de cuvinte, poate ii e dor de copii, pentru calmare ma refugiez intr-un chiosc de unde cumpar un sticker cu Austria. Mancam undeva pe centru, ne revin vocile, Gabriel supune la vot. Eu ma abtin (doar am conceput traseul, de ce sa mai votez?) . In final nu-si mai sustine ideea, renunta, ramane sa mergem la SPA-ul de la Oroshaza. Mai dam o tura prin fata primariei, bem cate o bere si ne ducem tacuti la somn. Dimineata ne miscam incet, pana la Oroshaza nu e un drum foarte lung.

Plecam pe la 11. Simt o proasta dispozitie in toti, il intreb de vreo 3 ori pe Gabriel daca e sigur ca nu vrea sa mergem direct acasa. Zice ca e ok, mergem la unguri. Facem 100km, oprim, indispozitia continua. Ma consult cu Madalina in casca, hai sa mergem totusi acasa. In prima benzinarie ne luam o cafea, il anunt pe Gabriel de decizia noastra. Ii cam pica fata, dar nu pare sa-i pice rau hotararea. GPS-ul ne zice ca vom ajunge in Sibiu la ora 22:00. Daca nu oprim deloc. Asta e, cand ajungem, ajungem. Intram in Ungaria, ne luam si aici vignete, le dezlipim cu usurinta pe cele din Austria. E 1 august, valuri de romani se intorc in tara. Nu ne pasa de blocaje, depasim tot. Inainte de Budapesta drumul e iar blocat, politia ne scoate de pe autostrada. Depasim si aici coloane de masini, si dupa 20 km revenim pe autostrada. Oprim la o benzinarie, langa noi sunt cei mai dubiosi oameni pe care i-am vazut in ultimele doua saptamani, daca nu mai mult. La o masa un tip tuciuriu cu dinti de aur, incearca sa vanda cu 110eur un Iphone 6 fake vorbind romaneste cu accent maghiar. In 10 minute reuseste sa-l dea cu 100eur si dispare de parca se evapora. Cumpar stick cu Ungaria, il lipesc pe geanta laterala sub privirile unor personaje ciudate. Se uita cu jind la motoarele si gecile noastre. Incepem sa ne pipaim buzunarele, sa vedem unde ne sunt lucururile. E prea dubios, hai sa mergem.

Gonim zdravan, de data asta o tinem fara probleme la 160-170km/h. Intram in tara pe noua autostrada de la Nadlac, dar trebuie sa coboram de pe ea pentru alimentare. Suntem in Romania, buna dispozitie revine, Gabriel rade. Ne sunam familiile, ii anuntam ca ajungem deseara acasa. Copiii ar fi bine sa nu afle, sa nu-si piarda rabdarea. Pana la Deva ne miscam bine, nu mai ramane nici o masina de depasit. Intram pe autostrada, e deja noapte, salut din mers piciorul alunecos al podului de la Aciliu. Mai sunt 20 de km pana acasa, nu mai e mult, cam cat de la Saliste la Sibiu. Dar stai, suntem chiar la Saliste! Ma incearca brusc emotiile, ajungem in fata blocului colegilor de drum. E 22:30. Ne strangem tare mainile si inainte sa ne salutam ne uitam pe bordul motocicletei. Total trip A: 4092km. Pana in parcare fac 5000. Nu-i rau.

Ajungem acasa, soricelul nostru a simtit ca venim, nu l-am putut pacali, ne bucuram, ne pupam, ne trantim pe jos, pe fotolii, ne gadilam, radem zgomotos de fericire si ne imbratisam. Nu stiu cine a avut atat de multa grija de noi, in cele 14 zile de drum, dar ii multumesc din inima ca ne-a adus iar aici, de unde am plecat, in bratele copilului nostru, pe fotoliile rosii.

Jurnal moto-calatorie EU 2015:

• Ziua 1: Sibiu – Belgrad
• Ziua 2: Belgrad – Dubrovnik, via Bosnia Hertegovina
• Ziua 3: De la dl. Flueras, in Zadar
• Ziua 4: Prin Slovenia in Trieste
• Ziua 5: Trieste, Bologna, Florenta
• Ziua 6: Toscana
• Ziua 7: Special, La Spezia
• Ziua 8: Cinci sate, Cinque Terre
• Ziua 9: Ceriale – Monte-Carlo – Cannes
• Ziua 10: Nikki Beach
• Ziua 11: Lacul Como – Bellagio
• Ziua 12 si 13: Lago di Garda, Bolzano
• Ziua 14 si 15: Viena, fara Oroshaza, Sibiu