12. Amalfi 1

Repetam baia matinala din ziua precedenta, ne intoarcem la masa, doamna Lucia ne intampina, cum altfel decat plina de veselie. Pentru mine astia sunt oamenii adevarati, cei care cum deschid ochii sunt cu gura pana la urechi.

Ne facem bagajele, platim, ne strangem mainile, radem, multumim. Dam gaz, trecem iar pe coasta de vest si ne intindem de-a lungul ei. Suntem tot in Calabria trecem din statiune in statiune. Zona e frumoasa, aerisita, cu plaje largi si apa limpede, turcoaz. Spre pranz, in marinimia lui, din nou inspirat, Gabriel opreste pe o plaja lunga si lata, aproape goala, unde avem voie sa ne aruncam in apa. Ne luam si ceva bruschette si pizze gustoase.

Stiti cum e omul? Cand are bani si bunastare crede ca totul i se cuvine, devine arogant, plin de el. La fel si cand ajunge pe scara sociala intr-o pozitie mai inalta. Comportamentul lui incepe sa aiba lacune, devine nepoliticos, inchis. (si de obicei depresiv dar asta niciodata nu o arata).  Cand omul nu are mai mult decat ii trebuie devine mai uman, e mai accesibil, poti vorbi cu el normal. Lucrurile astea se pot proiecta si la nivel de zona sau tari. Poate de asta mi-a placut asa de mult in India, si poate din cauza asta, in opinia mea, Calabria cea saraca bate Puglia cea pretentioasa.

Ne prinde iar ploaia, dar de data asta suntem echipati. Peste ploaia normala mai vine si un potop, pe care-l intampinam gloriosi pe o terasa acoperita a unei benzinarii cu o cafea in fata si cu o sticla de Crodino.

Trecem de Salerno si inainte sa intram pe Amalfi Coast, dam de un blocaj in trafic. Nu e ca cel de pe dealul Talmaciului dar si la italieni se lucreaza ca la romani. Dureaza mai bine de o ora pana o macara ridica o camioneta, timp in care sute de scootere si motociclete blocheaza orice loc liber de pe drum. Pe final toata lumea isi pierde rabdarea, incepe sa claxoneze si sa ambaleze motoarele. Plecam si noi cu puhoiul, mirandu-ne de noi, pe drumul ingust spre Amalfi, tinem destul de greu ritmul cu scooteristii experimentati plecati din blocaj cam ca din standurile MotoGP.

Ajungem in Conca dei Marini locul unde avem cazarea. Cand se ne bucuram de destinatie, drumul o ia brutal spre deal. O panta nebuna la inceputul careia trebuie sa ne oprim la un semafor. Acum sa ne intelegem, Sibiul nu e chiar o localitate de campie, am urcat cam toate dealurile si muntii din jur si am facut mii de plecari din rampa. Dar aici la semaforul asta in panta ma simt exact ca unul cu numar de Ialomita pe care l-am vazut ca nu putea intra in Sibiu din cauza ca ii murea motorul in panta. Mie nu-mi moare motorul, dar panta asta e durere, motocicleta cu bagaj si pasager atat de grea, incat stau cu mana infipta in frana, debreiez, accelerez dar nu-mi vine deloc sa dau drumul la frana. Acceleram ca prostul, pe loc, cu mana in frana. Acum sa nu va imaginati ca daca in opinia mea in Italia e mai fain ca in Germania asta inseamna ca italieni-s mai politicosi ca nemtii. Nu, in timp ce mie imi transpira chelia sub casca si mana pe frana prin jurul meu misunau masinutele lor mici, fara sa ma menajeze. Intr-un final reusesc sa o iau din loc, dau gaz fara sa ma mai opresc. Pe drum intr-o curba ac de par il vad pe Gabriel oprit (el s-a descurcat ceva mai bine cu plecarea din panta), dar acum e cu motorul oprit, pare cam ranit in “aripa”. Ajungem in sfarsit cu bine sus, si in miros de ambreiaj, ne intalnim cu proprietarii vilei la care suntem cazati. Mai urcam si pe jos o bucata, cu bagajele in mana, stam intr-un lux exagerat, dar efortul asta de a ajunge pana aici ne-a taiat tot entuziasmul.

Astazi aveam planuri sa mergem in Positano la un club dar se pare ca socoteala noastra nu se prea potriveste cu realitatea locului. Pana in Positano nu sunt multi km, dar facem ceva mai bine de o jumatate de ora. Sa bei pe la un club noaptea si sa te intorci pe motocicleta pe drumul asta nu prea e o varianta realista. Gabriel spune ca pentru localnici e o banalitate drumul asta, asa ca hai sa nu ne mai lamentam. Imbracati lejer, ne luam iar motocicletele si mergem in noapte pana in Positano. Lasam motocicletele intr-o mica parcare si coboram  pe jos mii de scari pana la restaurantul pretentios despre care auzisem lucruri bune. Reusim sa ne lipim de el si fara rezervare. Mancarea intradevar nu e numai gustoasa ci e o experienta in sine. Cu mici exceptii, de cand am plecat din Romania am mancat mancaruri excelente. Dar se simte imediat cand un restaurant pune in mancare ceva in plus peste “excelent”. Cu ocazia asta facem cunostinta si cu preturile de pe coasta Amalfi care si ele au ceva in plus peste extra.

Ne intoarcem la cazare. Gabriel e supermotivat, vede semaforul pe rosu dar nu mai opreste la el. Eu stau cuminte la semaforul din rampa, cu toate miscarile pregatite si bine puse in cap. Se face verde, reusesc sa plec, dau gaz multumit dar la prima curba ma trezesc cu trei masini in fata. Drumul e blocat, sunt nevoit sa opresc iar in panta. Masinile astea nu trebuiau sa apara aici, nu suspectez ca au trecut pe rosi ci suspectez ca Gabriel care a trecut pe rosu i-a incetinit si din cauza asta n-au apucat sa treaca de semaforul la care am stat eu. De data asta nu-mi mai iese nicicum plecarea din panta, pentru siguranta ii zic Madalinei sa se coboare. Plec in final dar am pierdut unda verde si la ultima curba inainte sa ajung in parcare iar ma trezesc cu masini venind din fata, eu fiind acum “pe rosu”. Opresc pe dreapta, una dintre ele vine tare fara sa-i pese de mine si ma trezesc si cu o lovitura de aripa de masina in geanta laterala. Ma proptesc bine pe picioare, soferul incetineste dar pleaca mai departe.  Nu-mi mai pasa de nici o tabla, reusesc din prima sa o iau din loc, si sus parchez motorul langa al lui Gabriel. Neaga ca ar fi incurcat vreo masina.

Am ajuns totusi cu bine sus, asta e important, dar sunt ranit in orgoliu. Gabriel e ceva mai optimist, dar e clar ca il marcheaza si pe el panta asta, chiar daca e mai experimentat ca mine. Isi propune ca dimineata sa dea cateva ture de acomodare. Eu sunt cam praf ca sa mai fac vreun plan. Beau niste apa si dorm.

Jurnal moto-calatorie 2016:

Ziua 1 – Spre Giurgiu cu trafic, istorie si turci
Ziua 2 – Prin urmare si-asa deci este vorba despre … greci
Ziua 3 – Thassos, la liber
Ziua 4 – In Thassos la munte si la mare
Ziua 5 – Long way to Keramoti
Ziua 6 – Metsovo
Ziua 7 –  We are sailing
Ziua 8 – Puglia
Ziua 9 – Vasile din Puglia
Ziua 10 – Calabria
Ziua 11 – Tropea
Ziua 12 – Amalfi 1
Ziua 13 – Amalfi 2
Ziua 14 – Pizza day
Ziua 15 – Din Albania in Durmitor (Muntenegru)
Ziua 16 – Sibiu