August 25, 2016

11. Tropea

Ideea mea era sa facem si varful cizmei pe drumul de coasta, dar spotul superb al vilei Lucia ne da planurile peste cap. La 7 dimineata sunt in mare si rand pe rand apar si ceilalti. Inot departe si la un moment dat dau cu mainile direct intr-o meduza mare. Scap insa “necurentat”. (am patit-o alta data).

Daca va uitati cu atentie la fotografia de mai jos, o sa vedeti un chel fericit. Sunt eu, fotografiat de Madalina de pe terasa doamnei Lucia. Cred ca e usor de inteles de ce doamna Lucia e permanent bine dispusa, intr-o “hahahaha”-iala continua.

La noua urcam la micul dejun unde facem cunostinta cu englezii care “beau”. Sunt un el si o ea, au peste 70 de ani. Doamna Lucia “ha haha ha” nu stie engleza si incearca sa rezolve o problema. Ii spune ceva Danei in italiana iar Dana le traduce in engleza. Apoi telefonul fara fir invers. Doamna Lucia “ha haha ha” se distreaza, are un telefon in mana si trebuie sa transmita cuiva ceva, dar nu stie ce.

Ne prindem in final, cei doi englezi sunt usor nelinistiti, nu au masina. Au stat initial la un hotel mare la o intalnire dupa care si-au gasit cazarea asta izolata, unde i-a adus un tanar cu masina. Dimineata devreme aveau zbor dar taxiul nu a reusit sa gaseasca vila asa ca au pierdut avionul. Acum vor sa-l anunte pe tanarul care i-a adus aici cu masina sa vina sa-i duca maine la aeroport. Ca numai el stie sa ajunga aici. Si ca sa fie siguri, ca repetitie, vor ca tanarul sa vina si in seara asta sa-i duca la restaurant. De test. Reusim mai pe italiana, mai pe engleza si romana sa facem toate conexiunile, doamna Lucia rade fericita.

Englezul e impresionat de calatoria nostra si ne spune ca si el are un Suzuki Bandit. Dar n-ar avea curajul sa circule in nebunia traficului din Italia. Ii zic ca in Romania e mult mai rau traficul dar el se uita cam sceptic la mine.

Noi coboram iar in golf si ne lafaim pana in amiaza. Apoi imbracati lejer, fara bagaje o luam spre Tropea. Tropea e considerata perla Calabriei. Oraselul are strazi simpatice, nu pare sufocat de turism. Ne-a cam luat foamea, mancam o pizza tare proasta. Mancam si o inghetata. Dupa care un view perfect cu plaja din Tropea si in sfarsit inteleg de ce locul asta e o perla.

Plecam spre “casa”. Cerul e negru si incepe o ploaie zdravana. Asa neechipati e crunt, picaturile mari cad pe piele si la putina viteza simti cum te ciuruie. Oprim si ne luam bluze cu maneca lunga, noroc ca le avem cu noi. Gabriel are si el una, Dana improvizeaza ceva. Traficul e infernal, drumul plin de balti, morcovul apare si el. Oprim la o benzinarie, suntem uzi leoarca. Ne luam o cafea si pe Dana o prind ceva lozuri de razuit. Ce iti e si cu omul, abia scapa de furtuna, e uda complet dar deja ar vrea un castig la loto. Pana ne bem cafeaua, s-a dus si ploaia, ne uscam din mers.

Seara o incheiem la acelasi restaurant. Chelnerul e tare la informatii din fotbalul romanesc, ne intreaba daca suntem din Bucuresti, apoi daca suntem din Cluj. Zicem ca “pe aproape”. Ne tot spune diverse chestii despre CFR Cluj, apoi despre U Cluj despre care habar nu avem.